Paste in Maramures

Etichete

biserica de lemn, bosanta, hristos a inviat, paste in maramures, sfintirea bucatelor

Maramuresul , ca judet, este o imbinare de nu mai putin de cinci subzone etnografice, a caror tratare detaliata necesita solide cunostinte in domeniu pe care din pacate nu le am. Satul meu de bastina pe numele lui Bozinta Mare (sau Bozanta, gratie inteleptilor de la Academia Romana) este asezat in depresiunea Baia Mare aproape de varsarea riului Lapus in Somes si practic este la confluenta a trei subzone: Lapus, Codru si Oas.

Satul in pacla diminetii

Satul in umbra bisericii

Aceasta asezare este oglindita foarte bine in folclorul local care pastreaza influente mai ales din primele doua desi Cicirlaul, la circa 7-8 km are influente mari din zona Oasului, a se vedea cintecele lui Nicolae Sabau. Referindu-ne la folclor apropierea de Baia Mare a dus la o diminuare a traditiei. In general locuitorii satului meu, partea barbateasca, au si au avut doua profesii: muncitori la minele sau intreprinderile din zona dimineata si agricultor dupa masa. Partea femeiasca este mai mult legata de gospodarie. Mult mai bine au fast pastrate traditiile legate de biserica si aici ma refer la obiceiurile generate de cele doua mai mari sarbatori ale anului, Craciunul si Pastele. Acestea au fost si sint inca tratate cu cea mai mare consideratie de catre cei circa 700 de locuitori din cele 198 de numere de casa ale satului meu. Surprinzator de putine fata de vechimea de 600 de ani de atestare documentara serbata cu mare fast in in 1985.
Satul a avut mai multe biserici in decursul celor 600 de ani de existenta, din primele doua nu a mai ramas decit amintirea desi se stie locul unde au fost.

Biserica in umbra crucii

Altarul bisericii

Stapanul Cerului si al Pamantului

Bisericuta din lemn

Actuala biserica a fost costruita in 1910 de mesteri italieni si este asemanatoare bisericilor catolice in exterior si partial in interior, a fost greco-catolica pina ce a murit vechuil preot pe care l-am apucat si eu pina cam in 1964, care cu toata presiunea regimului a respectat tipicul slujbelor greco catolice. Din ce stiu eu diferentele sint minore intre slujba greco catolica si ortodoxa, cea mai mare fiind “Doamne miluieste” care la greco catolici este” Doamne indura-te spre noi”. Mai sint si altele legate de pelerinaj, de iesire in cimp pentru sfintirea holdelor, dar nu le stiu bine si nu vreau sa gresesc. In prezent sint ortodocsi si nu au revenit la greco-catolicism desi au fost unele tentative mai mult din exterior. De fapt nu despre asta vreu sa vorbesc ci vreau sa va prezint modul in care se desfasoara sarbatoarea Pastelui in satul meu.
Cu mult timp inainte se fac pregatiri pentru aceasta.
In primul rind se repecta cu mare grija Postul Pastelui, de catre toata populatia satului, indiferent de virsta, prin grija femeilor care gatesc mincare de post, cu putinele dezlegari. Si postul Pastelui este lung! In unele zile se tine si “ajun” adica nu maninca nimic pina dupa prinz. Sint femei mai in virsta care nu maninca nimic din Joia Mare pina Duminica! Ar parea habotnicie insa este doar o respectare constienta a datinilor religioase. De fapt in acest sat in fiecatre duminica toata populatia care se poate deplasa se spala bine, se schimba in haine de sarbatoare si pleaca la biserica.
Au un mare respect pentru felul in care arata, ghete mai lustruite ca la noi doar la plecarile in invoirile de la LM am mai prins. Ramin acasa doar cei care nu pot merge pe propriile picioare sau cei care sint rau bolnavi. Indiferent de circumstante Duminica si in sarbatori nu se lucreaza, chiar daca vine furtuna si finul este uscat si ar trebui strins.
Fiecare gospodar are grija sa creasca sau sa cumpere un miel, mai rar un ied, care va fi sacrificat cu acest prilej. In preziua Pastelui, Simbata, se face pasca, se fac cozonaci, de obicei cu nuca, se umple mielul taiat cu o umplutura cu multe oua, ceapa verde, pesmet si alte ingrediente. Se unge cu ou si se coace la cuptor, incit dealungul satului miroase grozav, in timp ce pina a doua zi dimineata inca mai este post! Simbata noapte la ora 24 are loc la biserica slujba de inviere, la care participa foarte multa lume.

Slujba de Paste

Slujba incepe afara, fiercare participant primeste o luminare cu care va lua lumina si cu care va inconjura de trei ori biserica. Dupa aceasta se sting luminarile si se intra in biserica si se continua slujba pina la terminare.
A doau zi de dimineata gospodinele pregatesc “cosarca” adica un paner sau cos mai mare in care sint aranjate cit mai frumos alimentele ce vor fi duse la biserica spre a fi sfintite: pasca, cozonac, oua rosii, slanina afumata, un cirnat afumat pastrat anume pentru acest scop din cei facuti de Craciun, cas uscat, o sticla de vin si alte alimente.

Fund

Aceste coserci sint acoperite cu un “fund” adica o pinza brodata sau crosetata de gospodina si este o adevarata competitie care sa fie cel cel mai frumos. In fiecare an se face altul. Mai rar se foloseste acelasi mai multi ani la rind.

Cosarca este dusa la biserica de partea barbateasca, in curtea bisericii se dispun pe doua rinduri cam dupa pozitia in planul satului.

Un sat in jurul bisericii

Sfintirea bucatelor

Slujba incepe la ora 8 si nimeni nu are voie sa manince sau sa bea ceva pina dupa terminarea ei. In prima parte se desfasoara slujba normala de Paste in biserica si cintarile traditionale rasuna cintate de toti cei prezenti. Cindva biserica avea un cor pe patru voci si urmele lui se simt pina in prezent. Se faceau atunci schimburi de coruri intre sate dar graba din zilele noastre a facut ca acest obicei sa fie uitat. Mai exista totusi coruri taranesti cum ar fi cel din Finteus, vestit nu numai in zona.
Dupa ce se termina slujba din biserica toata lume vine afara in jurul cosurilor si se sfintesc pastele ,adica un amestec de piine si vin, trupul si singele Domnului.

Sfintirea bucatelor si copiilor

Sfintirea pastelui si a apei

Si copiii au cosurile lor

Preotul face un tur al tuturor cosurilor impartind gospodinelor in canile sau “canceauale” aduse de acestea, pastele. Se face mult, ca sa ajunga la toata lumea prezenta si mai ramine. Unii barbati gusta mai din plin pastele! Dupa acesta preotul stropeste cu apa sfintita toate cosurile cu alimente, care doar pentru aceasta ocazie se dezvelesc si dupa asta se invelesc din nou. Dupa ce preotul tine o predica frumoasa in cinstea invierii Domnului, slujba se incheie si toti se grabesc spre casa. In citeva minute nu mai vezi decit ceva intirziati. Si graba e fireasca: Se termina postul!
Ajunsi acasa toata familia se aduna in jurul mesei pe care se pregatesc bucatele sfintite, fiecare ia cite un ou rosu, capul familiei spune:
-Hristos a inviat!
Ceilalti ii raspund:
-Adevarat a inviat!
Totul de trei ori si la urma:
-Hristos in mijlocul nostru!
Ceilalti:
-Este si va fi!

Tata la 87 de ani

Ion

Viitorul

Se ciocnesc ouale se gusta slanina afumata, cirnati, cas si nu in ultimul rind mielul umplut si cozonacul. Se ciocneste si un pahar din vinul sfintit, daca se termina se mai aduce din pivnita casei altul, ca doar e Pastele!
Pastele ca si Craciunul aduna acasa si pe cei plecati mai departe unii vin din tari straine doar pentru acesta. Pastele e un prilej de primenire. Se cumpara haine noi. Multi se spovedesc si se impartasesc. Unii care au fost certati intre ei se impaca, rare situatiile in care mai ramin unii certati si dupa Paste.
Va spun si eu acum aici tuturor incaodata: Hristos a inviat!
Ilie Matra