Publicat în compuneri

Danţ la şură

Danţ la şură
Danţ la şură

“N-am venit la voi la sura, Ana Lugojana
Sa ma uit pe sub caciula, Ana Lugojana
C-am venit sa joc o fata, Ana Lugojana
Sa ma pomeneasca-odata ,Ana Lugojana”
Tiberiu Brediceanu

Inca de la Paste astept momentul favorabil pentru un articol despre traditie si pastrarea acesteia la romani. Dupa descrierea minunata facuta de Miron unei nunti din Cimpia Olteniei, cu cele 20 de dansuri diferite si cu toata festivitatea si daruirea cu care participantii traiesc momentul este fireasca concluzia de la care plec in loc de introducere:
“Indiferent de zona, in toata Romania oamenii inca mai vibreaza la melodiile si dansurile mai vechi sau mai noi dar care ii reprezinta si ii deosebesc sau ii apropie pe unii de altii si de asemenea de vecinii sub a caror influenta sint uneori.”

In vacanta de iarna a clasei a 12-a tatal meu ma intreaba:

– Ce faci de anul Nou?

– Nu am planificat nimic.

– Hai cu mine in Grosi, sa-ti cunosti neamurile!

Este vorba de Comuna Grosi de la est de Baia Mare, atunci era la 3 km, acum practic este lipita de oras. Bunica dinspre tata era de acolo.
Am plecat cu tata cu trei zile inainte de Anul Nou si am intrat cam in a treia casa din Grosi. Dupa trei zile am plecat din Grosi de la ultima casa din partea cealalta, asa am aflat ca jumatate din Grosi ne erau rude. In acest timp am luat parte si la
dantul de Anul Nou, numit atunci „vergel” care tinea trei zile si trei nopti, incluzind si noaptea de Anul Nou. In aceste trei zile si trei nopti, cu pauza cam de la 4 dimineata pina pe la 12-13 ziua, se dantuia la Caminul Cultural, un edificiu mare, pe masura comunei, aproape fara oprire, tineri, maturi si virstnici, intr-un mod deosebit de viu si de frumos. Aici am vazut o sala intreaga dansind Roata pe acelasi pas, fara o abatere, ca un singur om. Acelasi pas, aceeasi rotire, aceleasi batai in podea . Cea mai incredibila sincronizare ce poate exista si pe care am vazut-o vreodata! In ultima noapte dupa miezul noptii s-a oprit dantul desi parca nu ne-am mai fi saturat si s-a intins o masa comuna cit tot caminul, plina de bunatatile sezonului si stropita din belsug mai ales cu palinca de cea mai buna. Fiecare fata cinstea cu palinca pe toti feciorii cu care jucase si nu cred ca era vreunul lasat pe dinafara.
Asa am cunoscut acum 40 de ani locul de bastina al bunicii mele, de care , dupa satul meu, ma simt si acum legat sufleteste.

Tatal si fiul pe ulitele Grosilor
Tatal si fiul pe ulitele Grosilor

Cautind inainte de Paste un ansamblu pentru spectacolul nostru jubiliar l-am sunat si pe Dumitru Dobrican, vestit taragotist, membru al Ansamblului National Transilvania din Baia Mare si ruda cu noi dupa bunica, la fel cum verisor bun cu tata este si Dumitru Farcasu, artist si profesor stabilit de multi ani la Cluj, care isi are radacinile si seva tot aici in Grosi. De la Mitru Dobrican am aflat ca a doua zi de Paste in Grosi se va reedita ca si anul trecut , dupa datina locului, un „Dant la sura”. Si fiindca am fost de Paste acasa este de la sine inteles ca nu am putut lipsi de la acest eveniment.

Dumitru DOBRICAN
Dumitru DOBRICAN

Dupa grelele privatiuni ale Postului Pastelor care in tot Ardealul si in Maramures in special este respectat, aceasta prima serbare populara este un prilej de bucurie, de descatusare si de apropiere de caldura primaverii si verii.

Ce era in vechime acest “dant la sura”? Intr-una din surile mai mari ale unui gospodar citiva tineri inimosi stringeau lucrurile, faceau curatenie , tocmeau pe bani nu prea multi sau pe produse o formatie de „ceatarisi” din zona si dupa terminarea slujbei de vecernie se aduna la sura tot satul, imbracat in costumele traditionale. Ceatarisii cintau, tinerii jucau ,virstnicii se ocupau mai pe laturi de ceva palinca sau vin, copii zburdau printre lume. Buna dispozitie, veselia, intilnirea intre oamenii care stateau de vorba despre multe ale lor, toate astea faceau in vremurile mai vechi ca acest dant sa fie de fapt un eveniment care tinea satul unit si solidar in fata greutatilor vietii, nu putine in oricare parte a Maramuresului.
Petrecerea se termina seara cind lumea se ducea la cina si apoi la culcare, a doua zi luau din nou plugul, sapa si coasa sau tapina. In copilarie am prins si in satul meu Bozanta Mare acest tip de dant, care mai tirziu a fost inlocuit de bal. Balul continua si dupa cina si se termina tirziu, spre luni dimineata. Am si fost la destule baluri in vacante, am si cintat la destule, iar luni dupa citeva ore de somn, la coasa! Cred ca atunci am inteles exact notiunea de „ziua cea mai lunga”!
Treptat aceste obiceiuri s-au rarit, cetele traditionale de ceatarisi formate din vioara, contra, contrabas, uneori taragot, clarinet ,acordeon s-au rarit si ele, au aparut alte forme de manifestare gen „discoteci” despre care nu trebuie sa va povestesc ca le vedeti si voi.
In Grosi a existat intotdeuna un mare respect pentru portul popular, pentru muzica lor si pentru dans. Este un lucru de mirare data fiind apropiere celui mai mare conglomerat industrial din zona, Baia Mare-Baia Sprie cu toate zonele miniere din jur. Dar grosenii au fost intotdeuna harnici si bogati si si-au iubit comuna si obiceiurile. In plus in toata Tara Lapusului la a carei margine se gasesc Grosii traditia a fost si este pastrata mai bine ca in alte parti. Va amintesc aici si de unicul Grigore Lese.
In ultimii ani, sub insistenta unor groseni, in principal a familiei Dumitru Dobrican, s-a reluat sub forma unui Festival acest obicei, desi dupa ce vezi totul si iei parte iti e clar ca „asa ceva exista, traieste si nu va disparea curind”
Manifestarea din acest an a avut loc chiar in sura, casa si curtea lui Dumitru Dobrican si avut trei etape care s-au inlantuit intre ele: Au fost invitate mai multe formatii de dansuri populare din subzonele folclorice maramuresene si din diferite localitati ale judetului.

Codrenesc
Codrenesc

Roata
Roata

Dupa o parada inceputa la Caminul Cultural si o defilare pe ulitele comunei pina la casa gazdei, acestia s-au intrecut in dans sub indrumarea unui juriu ad-hoc si invirtiti cu foc de formatia condusa chiar de gazda. De cistigat au cistigat toti, de la cel mai tinar copil pina la veteranul de 72 de ani.

Cel mai in varsta
Cel mai in varsta

S-au impartit diplome simbolice si s-a intins la terminarea concursului o masa bogata pe iarba frageda din gradina, stropita din belsug cu cele specifice. Pentru musafirii mai rari s-a intins masa mare in casa gazdei.

Cel mai tanar dansator
Cel mai tanar dansator

Al doilea moment a fost un miniconcert sustinut de invitati, printre care Sava Negrean Brudascu, care a cintat in mijlocul si impreuna cu toti dansatorii musafiri si localnici.

Sava Negrean Brudascu
Sava Negrean Brudascu

Si in final dantul propriuzis, in care a intrat toata lumea . De la copii si pina la batrini, toata lumea, imbracata in portul traditional scos din lazile unde este pastrat cu smerenie ,s-a prins la un dant adevarat pina la lasarea serii. Am putut vedea din nou “roata” jucata ca un singur om de catre toti participantii. Si toate danturile noastre dintotdeauna care ne deosebesc de altii, care ne fac unici in aceasta parte de lume.

Oaspete de seama-Sava Negrean Brudascu
Oaspete de seama ...
Lelea si badea la joc
Lelea si badea la joc
Au iesit si ei la joc ...
Au iesit si ei la joc ...
Hai sa jucam !
Hai sa jucam !

Am intilnit printre dansatori si pe verisorul meu col. (r) Dumitru Ardusatan, impreuna cu Ana sa, amindoi in port traditional. Am jucat si eu un dant spre aducere aminte de tinerete.

Mitru
Mitru si Ana ...

Un dant cu Ana Mitrului
Un dant cu Ana Mitrului

Incet, incet s-a lasat seara si ne-am indreptat spre ale noastre cu gindul ca sintem aici de cind a facut Dumnezeu lumea si mai raminem. Mai multe puteti afla si de pe siteul www.dumitrudobrican.ro , daca v-a placut lasati un gind in cartea de oaspeti.
Ilie Matra


Blide si trofee
Blide si trofee ...
Feciori din Lapus
Feciori din Lapus

Dantul e viata mea
Dantul e viata mea

Esti fain!
Esti fain!

Fara vorbe
Fara vorbe

Gazda, Dumitru Dobrican
Gazda, Dumitru Dobrican

In gradina inflorita
In gradina inflorita

Marioara Dobrican
Marioara Dobrican

Osenii
Osenii
Se aduc intarituri
Se aduc intarituri
Si cei mici..
Si cei mici..
Surorile
Surorile
Unchiul si nepotul
Unchiul si nepotul
Frumoasa
Frumoasa
Copila
Copila

Muzicantii se odihnesc
Muzicantii se odihnesc
Anunțuri

27 de gânduri despre „Danţ la şură

  1. ILIUTZA

    Superba descriere a unui eveniment ,in locuri alese de Dumnezeu..Daca in „Oltenie..te iubesc” prezentam locuri si fapte la modul gazetaresc ,martori fiindu-mi doar vorbele si amintirile,tu ai venit cu dovezi ,stimate coleg ..cu niste fotografii fantastice..Felicitari ,ILIE ,tocmai ne-ai descris RAIUL ..Mai ca-mi vine sa zic si eu ca englezul care vede cu ochii lui,pentru prima data ,o girafa -„ASA CEVA NU EXISTA „.Am citit si recitit pe nerasuflate materialul..sa fii iubit ..maitre !!

  2. Ce e frumos si lui Dumnezeu ii place. Felicitari Ilie. Am citit cu emotie si placere. Si acum mai simt furnicaturile pe sub piele. Trebuie sa constat ca ai verbul la tine si tare mai stii sa il manui. Frumos. Felicitari.

  3. Ilie esti un om deosebit si ai o familie minunata. Maramuresenii si-au pastrat cu mult har traditiile, in plus oamenii au sfintit locurile. Documentar de exceptie cu multe dovezi. Mi-ai adus aminte de Craciunul 1984 sarbatorit in SISESTI la niste cunostinte, atunci lucram la R.Tc. din Baia Mare. A fost ceva de vis. Obiceiuri minunate. MARAMURESUL si nu numai merita aprecieri super.
    O zi buna tuturor. LA MULTI ANI celor cu nume de PETRU si PAVEL !.

  4. ILIE PELEGRIN DE VAZA !
    In mintea mea incatusata de tot felul de superstitii CREDEAM ca stiu totou despre MINUNATA NOASTRA TARA !
    VAI,DOAMNE ce credul mai sunt:NU STIU NIMIC si am sa mor cu nestiinta.CE PEISAJE MINUNATE,CE OAMENI FRUMOSI,de unde-i scoti ILIE ? Iarta-mi intrebarea DAR TU UNDE TE-AI NASCUT ?
    FREDDYE iti spune „MOROSANU ” ( eu stiu ce-nnseamna asta dar nu te-aM INTREBAT ),eu am colindat MARAMURESU-N TINERETE CU VARF SI INDESAT,am simtit OSPITALITATEA GAZDELOR si mai ales a FETELOR FRUMOASE IMBRACATE-N STRAI DE SARBATOARE !
    TU ESTI UN MARE NOROCOS CA-L AI ALATURI PE TATAL TAU CE-TI POATE SPUNE MULTE DE DEMULT ! EU SUNNT la fel de tanar ca si tine dar OCHII MEI PLANG CACI NU MAI AM PE NIMENI ! SA-TI TRAIASCA TATAL si daca la-i aduce spre poluata CAPITALA trecand prin TURNU MAGURELE l-as astepta pe strada GENERAL PRAPORGESCU si l-as duce-n brate in modesta mea casuta sa stau macar O ORA LA TAIFAS cu-n vajnic MARAMURESAN !

  5. O pagina de monografie scrisa de Ilie cu dragoste de oamnenii si obiceiurile locului … imagini din care curge mierea adunata de generatii si generatii …
    O invitatie pentru mine, ca in august sa trec din Tara de Sus in Maramu. Multumesc, Ilie!

  6. Aliosa, locul meu de nastere este Bozanta Mare, sat cu 197 numere de casa, care a aniversat in 1984 600 de ani de atestare documentara, asezat in mijlocul Depresiunii Baii Mari, la varsarea Lapusului in Somes, pe malul drept al Lapusului. Pe malul sting este fratele geaman, Bozanta Mica. Daca inainte existau intre cele doua sate luntre si punte, acum exista vadul care e bun mai ales vara! Din Tauti Magheraus, aflat la 9 km de la Baia Mare spre Satu Mare se face la stinga, 4 km, ocolind pe la capatul pistei aeroportului Baia Mare. Cind nu exista aeroport drumul trecea direct , fara nici un ocol. Acum 50-69 de ani locurile erau pline de paduri de stejar, acum sint pline de un imens gol, cei drept folosit pentru agricultura si cresterea animalelor. Fotografii ale locurilor ai putut vedea in „Paste in Maramures”. Tatal meu nu a fost un monument al cumpatarii, ba as putea spune ca nu i-a lipsit in nici o zi pita, slana si un pahar de palinca sau vin. A avut doi Dumnezei: cel Adevarat si Munca. De abia acum doi ani a redus numarul de animale mari din gospodarie de la 5 la 3, anul trecut in vara inca mai era la coasa. Anul asta mai reduce de la 3 la 1 ,dar cu mare greutate! Si nu numai el e asa. In tot Maramuresul e cam la fel, aici si pe vremea CAP satul avea o cireada de 200-300 de vite mari ale satenilor, pasunea sateasca a existat intotdeuna. Mai putin oi ca nu pot pasuna impreuna cu vitele. In copilaria mea exista chiar turma de porci, cu porcar angajat, care rimau cit era ziua de lunga pe linga Lapus. De la el am invatat ca omul trebuie sa stea, sa nu munceasca, doar Duminica.

  7. Bravo Ilie. Ai facut treaba buna si ma bucur ca prietenii tai au aflat despre noi mai mult.Ce ma ingrijoreaza este ca s-ar putea sa se inteleaga si sa debarce buluc in Maramures intr-o buna zi si sa dea iama printe prunii nostri. Desi cred ca vom face fata asaltului, ca le-om da si vin.

  8. ILIUTZA

    Postarea asta ,ca o adevarata profesie de credinta ,continua thread-ul din front page..Sincer,nu ti-e dor de vremurile acelea in care ,”copil fiind ,paduri cutreierai” ,singura ta grija fiind sa te intorci la masa la timp ,sau sa nu te apuce ploaia pe cine stie ce coclauri numai de tine stiute..?In momente de reverie ,aproape de fiecare data ma intorc la copilaria mea in care eram liber ca pasarea cerului.Nu-mi trebuia decat o cutie de carton goala pusa pe cap ca sa fiu cavaler teuton ,sau un avion-jucarie mesterit de catre unchiul meu pe care-l tineam deasupra capului si alergam asa in nestire ,sau un cerc de cauciuc de la rotile camioanelor ,pe care-l fugaream pana la epuizare ca-n cursele cicliste cu antrenament mecanic..Iar seara „gasca” ma ruga sa le mai povestesc despre ispravile celor trei muschetari sau ale capitanului AHAB in urmarirea eternei Moby Dick..ATA ETE..Raspundem la stimuli cum stim mai bine ..pe tine te-a incitat vecinul ALIOSA ,pe mine m-a tras pe dreapta comentariul tau..Multzumesc ILIE..hai ca ma duc sa-mi platesc factura la RCS si la energia electrica…mai vorbim..

  9. VECINUL FREDDYE,venetic de „DELIORMAN” ( sper ca NU SE SUPARA CA SI EU SUNT LA FEL CA EL ),ne spune ca te-am „INCITAT” dar ,eu bietul de mine sincer te-am intrewbat,ILIE draga caci tie eu m-am adresat cu-a mea nevinovata intrebare .Am vazut fotografiile postate in „PASTE DE MARAMURES” dar tot FREDDYE m-a derutat cu drumul tau din BAILESTI spre BUCURESTI ! PENTRUL TATAL TAU NONOGENAR EU AM DOAR O MARE PRETUIRE SI-UN RESPECT DEOSEBIT! „Cine nu are batrani sa si-i caute ” AL MEU DECORAT VETERAN DE RAZBOI S-A DUS IN LOCURI DOAR DE EL STIUTE LA VENERABILA VARSTA DE 94 DE ANI,DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA-N PACE ! Si-al meu a avut doar doi DUMNEZEII: pe DUMNEZEU TATAL SI IISUS FIUL !
    Toata viata EL mi-a spus: -„ SANDELE DRAGA,„tata capra n-a avut si-a trait cum a putut”.
    IN REST, E CUM VREA DUMNEZEU !

  10. Sa o luam pe rind:
    Viorele, indiferent citi vor veni sa ne calce, un pahar de palinca sau de vin tot se va gasi. Daca nu la mine, la varu Ion care are cele trebuincioase pentru produs, daca se terrmina si la el venim cu imprumutul la voi in Recea, ca nu-i departe, vorba strigaturii:
    „Recea noasta’i pe dambut
    Toata fata-i cu dragut
    Lapusu’i pe’o groapa mare
    Nici o fata dragut n’are!”
    Daca s-a termina si la voi mergem in Cicarlau, ca si aia au material ca lumea, dar mai ales au un vin si ceva obiceiuri mai…ca in strigatura:
    „Fetele din Cicarlau
    Dohanesc si tin bagau
    Iese dracul de sub ripa
    Sa le puie foc la pipa!”
    Daca si aici se termina atunci putem merge:
    „Pe Valea Hodrincii
    Lupi sa ne manince!
    Pentru colegi, Viorel Mociran este un pic mai tinar decit noi, i-am fost comandant de pluton la Ploiesti in 1975, tocmai intrase la facultate si credea ca l-a prins pe Dumnezeu de un picior, dar a dat peste mine si i-am confiscat 1 litru de palinca de care si acum ma acuza ca am baut-o singur. A uitat ca l-am chemat la ordin intr-o simbata si am „executat-o” impreuna, ca doi maramureseni din sate „vecine si prietene” Sa recunoasca cinstit!
    Pentru colegul Miron, imi place atmosfera destinsa din copilaria ta. Din pacate in zona noastra folclorica copilul, de cind poate tine un bat in mina si merge in doua picioare are primul serviciu: cu vitele la pascut.
    Cind se mai intareste la mers trece la al doilea: merge inaintea vitelor la arat sau altele similare.
    Cind mai prinde forta in miini este momentul sa ia sapa si sa o ajute sa praseasca singura!
    Cind ii sporeste rezistenta poate e bine sa incerce coasa.
    Ai vazut undeva pina acuma cuvintul „joaca”? Nu cred, pentru ca nu exista. Dar „scoala”? Apare destul de rar, mai ales in discutii ca aceasta:
    -Vezi ca miine mergem la plug.
    -Si scoala?
    -Am vorbit cu invatatoarea, te lasa.
    Duminica programul e mai lejer, fiind obligatorie slujba la biserica dimineata, dupa masa liber. Despre munca in zona noastra s-ar putea scrie mult pentru ca intotdeauna a fost multa. Poate cu alta ocazie, sub un titlu de exemplu; „Lasati copii sa vina la …munca”

  11. @ ILIE si VIOREL [pe care-i salut cu pretuire]

    Citind primele 20 de randuri din comentariu ,mi-am zis „Hait c-am dat peste vreun club literar exclusivist ” 🙂 ,sau o fi incurcat browswer-ul adresele..PPS. ILIUTZA,ai incercat strigaturile tale maramuresene la vreo nunta olteneasca ???Cam ce-ar iesi ??

  12. Ilie,
    adu-ti aminte ca m-ai depistat si mi-ai confiscat un recipient (pe baza faptului ca soldatul nu bea)la pozitia culcat, cind eu nu ma puteam trinti peste niste bolovani, ca aveam in buzunarul de la piept sticluta ovala si plata ( de la coniacul Vaslui) si trebuia sa ma trintesc „telescopic”, pe brate. Si cind s-a termnat instructia, ochii tai, ochii tai…straluceau, straluceau.
    Recunosc ca te-ai revansat cu vinul colegului tau (un locotenent caruia nu-i retin numele), la care m-am dus saptamina urmatoare sa-l ajut sa-si aranjeze apartamentul in Ploiesti si s-a plins ca nu are un vin sa ne dea (eram 2-3 soldati) pentru ca Ilie l-a sugativat cu cineva (eu n-am scos o vaorba)duminica dupa amiaza.
    Tu ziceai ca e vinul tau, primit de la Silistea. Dar, parca mai conta atunci de unde era si de la cine?

  13. Viorele,
    Si varianta asta este tot in favoarea mea, recunosti cinstit ca nu ti-am ramas dator, chiar daca vinul se pare a fi fost al colegului de camera Vasile Enea de la A. Pentru tine a fost totuna, ai baut cinstea pentru lucru in avans! Mai rau de ceilalti, dar putea si el sa dea o fuga la Alimentara sa ia altul, ca in patria nostra chiar in vremi de restriste, nu ca in ’75, tot sa gasea bautura de cumparat! Recunosc si ca nici tu nu ai ramas dator, de fiecare data cind am oprit de la gara din Baia Mare pe la tine am ajuns acasa tirziu…foarte tirziu…
    Ce zici de un articol de invitat de exemplu: „Munca in copilarie”? Te asigur de tot sprijinul in publicare, sint coleg si prieten cu administratorul Blogului, Nica Scutaru. Stiu ca ai har la scris si ai si ce scrie!

  14. Dai drumul Viorele, desi stiu ca timpul nu te da afara din casa. Eu as putea adauga ceva despre lucrul la prasit porumb la IAS Satulung, tot in Lunca Lapusului, chiar sub Recea si Mocira, duceam apa de baut din Mocira cu bidonul de 25 l. Plata era buna pentru noi copii, 25 lei pe zi, cu mincarea de acasa, mai asigurau transportul cu un straf, plecam la 6 dimineata si ajungeam acasa la 9 seara. Trai pe vatrai! Din banii de la ei mi-am cumparat primul stilou, frantuzesc, cu 55 lei, o avere pe atunci. Si l-am avut pina la terminarea liceului!

  15. Pina sa scriu despre muncile din sat, iti mai povestesc ceva din armata. Nu stiu daca erai la curent cu treaba pe care o zic acum. Stii ca Supeala, comandantul companiei, facea controale drastice la dulapurile MTR-istului in lipsa noastra si arunca mincarea perisabila, scotea afara lenjeria nemilitara, etc. Si se lauda ca in compania lui nu intra picatura de alcool.Tatal meu lucra la PECO in Baia Mare, la o statie de descarcare vagoane cu combustibil. Triajul ala era linga Agrofruct, actualul Center.Cum era si normal, se facea troc intre lucratori:astia de la PECO mai dadeau o canistra de benzina, ailalti de la conserve dadeau compoturi, gemuri, piure de castane, fiecare dupa posibilitati. Asa s-a nascut ideea ambalarii palincii in cutii metalice etichetate cu etichete de conserve de prune, de mere, de pere, etc. La poarta le zglubuntea OS-ul, dar nu stia ce e in cutie, iar in dormitor Supeala nu le salta pentru ca nu erau perisabile. Doar daca le dadeai doua gaurele cu un virf de cutit. Am primit pe calea asta palinca si eu si Petre Mitru. La finalul perioadei, in cancelarie imi amintesc ca i-am dus lui Supeala o cutie de compot de mere si i-am desfacut-o pe loc, sa guste din bunatatea de zama. Cred ca a zis ceva de genul ca numai astia din Maramures puteau avea asemenea idei, dar totul s-a prescris, fiind deja absolventi de armata.

  16. @ VIOREL

    SHUPPY era o mare figura ,cam lua in balon cursantii ,era zgarcit la note bune ,incolo baiat simpatic cu bilant pozitiv..Cu morosenii insa nu te pui fiindca n-ai nici o sansa ,mai ales ca nu prea ai cu ce sa iesi la interval ,majoritatea atu-urilor fiind de partea lor..Buna faza cu contrabanda ,imi aminteste de perioada prohibitiei din State si de marele AL..

  17. Buna seara VIORELE.
    CONTRABANDA pe care ne-o povestesti era des folosita si de „soldateii” din MARAMURES care-si satisfaceau serviciul militar la DUNARE si care,intorcandu-se din permisie „plantau” sticla cu palinca in PAINEA mare si rumenita ca sa n-o gaseasca OSPC.Aia da paine !

  18. @ ALIOSA & VIOREL

    Eram locotenent si lucram pe un 35..De la un timp ,caporalul operator tot iesea afara zicand ca-l doare burta [de vreo saptamana ma teroriza cu faza asta].Nu mai rezist,mai ales ca mirosea a usturoi in statie ca uitai numerele tintelor aeriene,ies dupa el sa vad care-i treaba..Tipul face vreo zece pasi si se tolaneste ,pe-o parte langa o movilita de pamant,la baza biutei..In pamant era ingropata ditamai damigeana de o vadra de vin si americanu”tragea de zor din ea cu un furtunas minuscul.Dupa care lua reglementara portie de usturoi ca sa dispara urmele ..Ca la noi la nimeni..!!!

  19. Zi-le barbati si gata. Am plecat de la dant si cum-necum tot la bautura am ajuns. La virsta asta si cea viitoare nu va mai dau multe sanse la damigeana cu zeibar, poate doar pe furis ca respectivul operator de P35, sa nu va prinda nevestele si doctorii. Nu a fost singurul cu asemena idei, eu am gasit intr-o seara pe aerodromul din Timisoara o grupa intreaga la un bidon cred ca de 10 L de vin, ascunsi sub o tufa destul de mare in cimp. Din pacate dupa mai mult vin au inceput sa vorbeasca tare si …asta a fost. E adevarat ca pe vremea aia „receptionam” mai bine undele sonore!
    Hai, inapoi la muzica si dans, lasati-o pustiului de bautura.

  20. Ca bine mai graiesti draga ILIE ! Mai lasati-o-n pace fratilor de bautura ca,de nu te tii tu de ea se tine ea de tine. Hai c-am ziso ! O ZI BUNA TUTUROR !

  21. Seara MARAMURESANA

    Fundatia MORARITA(infiintata si condusa de colegul rd.cl.
    Moraru Tiberiu), in parteneriat cu Fundatia Dacia-Apsa de
    Sus-Regiunea Transcarpatia, din R.Ucraina, organizeaza
    azi, 9 iulie la Oradea, o seara maramuresana in cadrul
    programului trasfrontalier”Frumusetile Romaniei si UCRAINEI”
    Cu acest prilej, va avea loc lansarea cartii „Amintiri
    din crancenul razboi” de Mihai Dan, urmat de un dialog
    muzical!
    N.A.
    De aici se vede ca inca multi moroseni sunt dusi de-acasa

  22. BUNA DIMINEATA NELU !
    Este foarte bine ca se mai ocupa cineva si de CULTURA !
    De vei participa si tu ,poate ne povestesti si noua cate ceva maine dimineata la o cafea.
    O zi buna amice !

  23. Am participat la Seara Maramuresana”, o adevarata lectie
    de romanism, organizata si condusa de Tiberiu Moraru,
    presedintele asociatiei Morarita, ofiter de rd.lc.
    Au fost invitati 64 oaspeti din Maramuresul istoric,
    din localitatile Apsa de Jos, Stramtura, Biserica Alba,
    Slatina, Topcino si Boutul Mic-Ucraina.
    Asociatia Veteranilor de Razboi-filiala Bihor, a anuntat
    sponsorizarea unei excursii ptr. oaspeti, la Pestera
    Ursilor.
    Atractia serii a fost corul „Dragos Voda” din Cernauti.

  24. Dupa ce o jumatate de viata (0,5 secoli) te-ai antrenat la bautura, sa renunti la performanta in culmea gloriei? Macar dupa meciul de adio!!!!!!!!

  25. Salut
    In 92 am fost in vizita la o familie in Grosi ce se numea Grosan.Ce m-a fascinat a fost ruinele conacului unui grof ungur,atunci in paragina,probabil disparut acum.Am fost curios sa cunosc istoria acelui vechi conac, unde mai erau in picioare inca atunci sobele mari de teracota.Stii ceva legat de el?A cui a fost?
    Multam

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s