Ei au căzut…

Ei au căzut cu faţa la dusmani…

Cele două mari războaie si-au luat jertfele şi din satul nostru. Multi feciori si bărbaţi au plecat in floarea tinereţii lor si nu s-au mai intors niciodată, udînd cu singele lor Cimpul lui Marte. Unii s-au intors in viaţă dar cu grele suferinţe in urma rănilor primite. Altii au revenit dupa ani buni de la terminarea războaielor, cind erau crezuţi pierduti, din lagărele de prizonieri. Războaiele nu le stîrnim noi, oamenii obisnuiţi dar noi sintem cei care le ducem. Că sint pentru patria noastră sau pentru patria altora, aşa cum spunea Eminescu
într-o poezie ce nu se mai predă acum, „Împarat si Proletar”:
……..
Dreptatea pentru dinsii ea nu există, insă
V-o predică, căci trebuie sa fie braţe tari
A statelor greoaie cară trebuie-mpinse
Şi trebuiesc purtate războaiele aprinse
Caci voi murind in singe, ei pot sa fie mari!
…….
Eroii nostri nu şi-au pus astfel de probleme. Au fost chemaţi să lupte si au facut-o la fel cum in fiecare an şi-au arat si semănăt ogoarele, şi-au strins recoltele si şi-au crescut copii. Cind ei au căzut, cei de acasă au strins din dinţi, i-au plins si i-au inmormintat, uneori doar sicriul gol, şi-au uscat lacrimile si au luat din nou coarnele plugului pentru, cum asa de frumos spunea Blaga „repetabila povară”.

Anul 1914. In 2 august 1914 au fost chemaţi la oaste toţi bărbaţii care au făcut armată, până la vârsta de 42 de ani.
Dintre cei plecaţi pe front nu s-au mai întors: Mureşan Alexandru, Bălan Gheorghe, Bolchiş Găvrilă, Cristian Simion, Cristian Cornel, Gaie Dumitru, Gaie Grigore, Gaie Ioan, Gaie Alexandru, Gaie Ştefan, Hordău Ioan, Matra Ilie, Miclăuş Ananie, Miclăuş Găvrilă, Mierluşe Irimie, Motica Ioan, Mihuţ Andrei, Mihuţ Ioan, Nicoară Victor, Nicoară Andrei, Tămaş Găvrilă, Tămaş Pante, Tămaş Simion, Tămaş Vasile, Tămaş Petre, Tămaş Ilie, Tămaş Andrei, Tămaş Teodor, Tămaş Teodor. Numele lor au fost încrustate pe restenirea din faţa bisericii spre veşnică amintire şi cinstire pentru jertfa lor.

Izbucneşte al doilea război mondial şi mulţi din tinerii satului vor fi duşi în război(1940). Şi-au dat viaţa pentru libertate următorii eroi: Gaie Aurel, Gaie Ilie, Gaie Pavel, Hordău Vasile, Horincar Indrei, Ilcaciu Toader, Mihuţ Gheorghe, Mihuţ Victor, Şomcutean Ilie, Tămaş Găvrilă, Tămaş Gheorghe, Tămaş Moisa, şi numele lor au fost încrustate pe crucea din curtea bisericii alături de cei morţi în primul război mondial. Pomenirea lor se face totdeauna la ,,Ziua eroilor” de Înălţarea Domnului.

Puţin mai sint amintiţi acei care i-au jelit si le-au dus mai departe gospodăriile si le-au crescut copii rămaşi orfani. Si acestia sint adevaraţi eroi, desi numele lor nu sînt scrise nicăieri.

Şi asa cum frumos scrie pe crucea pe care sint sculptate numele lor:
„Ei au cazut cu faţa la duşmani,
Dar nu sînt morţi caci inima lor bate
De dincolo de moarte si de ani,
De-a pururi pentru noi şi libertate”

Dumnezeu să-i ţină la dreapta sa.

Din partea noastră un gind pios si o caldă aducere aminte.

Romania eroica

Crucea Eroilor

De sarbatoarea Inaltarii Domnului s-au comemorat cei cauti in luptele duse pentru pamintul stramosesc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s