Istoricul Parohiei Bozânta Mare

Istoricul Parohiei Bozânta Mare
Pr. Ioan Pop

Istoria bisericii noastre se leagă aşa cum este normal de credincioşii ei, din documentele vremii localitatea Bozânta Mare este amintită la anul 1410 aparţinând Cetaţii Chioarului cu locuitori români. In anul 1550 este amintit un voievod local cu voivodat format din satele Bozânta şi Hideaga pe nume Ioan Benea. In istoria mai recentă vatra satului se afla în locul numit ,,Bozânţele” astăzi pe acest loc este pista aeroportului Baia Mare, ca mărturie a stat mulţi ani piatra de altar a bisericii din sat. Se pare că din cauza râului Băiţa care de multe ori inunda satul s-a hotărât strămutarea lui în locul unde se gaseşte astăzi.
Pe vatra de azi a satului se cunosc două locuri de biserici, una în ograda (via) lui Babiciu Gavril iar cealaltă în ograda parohiei, unde pe vechea piatră de altar în anul 1981 s-a ridicat o capelă.

Biserica actuală s-a zidit în anul 1909 şi s-a sfinţit în anul 1910.
Pentru întocmirea acestui istoric avem ca document ,,Cartea de aur a bisericii Bozânta Mare,” în care prima consemnare este în anul 1891 în timpul preotului Aurel Marinescu. Voi începe consemnările cu numele preoţilor care au slujit aici şi evenimentele consemnate de catre ei.
-Ioan Stan 1841-1844
-Teodor Nistor1844-1849
-Simeon Antal 1849-1849
-Demetriu Muresan1849-1856, fiu al satului.
-Moise Sava Novac 1856-1861 Este pomenit ca vrednic luptător în revoluţia din 1848, apărator al drepturilor românilor. A fost exilat în Bozânta Mare unde a slujit până în 1861.
-Samuil Pelle 1861- ?
-Avram Nedelcu 1865-1878
-Vasile Heteru1878-1885
-Gheorghe Muresan1885-1889
-Nicolae Budo 1889-1894
-Aurel Marinescu 1894-1925
Este preotul care lasă primele consemnări din timpul păstoririi sale în Parohia Bozânta Mare.
In anul 1898 sa zidit şcoala confesională (grădiniţa de astăzi) în timpul învăţătorului Paul Achim de catre zidari din Seini pentru suma de 1200 de florini.
In anul 1899 este consemnat cumpărarea a 22 de tăbliţe pentru copiii de la scoală.
Sunt pomenite apoi donaţiile care s-au făcut pentru biserică; un candelabru de bronz cu 32 de braţe şi unul cu 8 braţe cumpărate de Gaie Pavel cu soţia Ana Catoca,veşminte şi bani pentru construcţia noii biserici
In anul 1909 începe zidirea bisericii de astăzi.Pentru a cunoaşte şirul evenimentelor aşa cum s-au petrecut voi consemna ceea ce părintele Marinescu a scris la vremea aceea.

Document

,,Anul 1909 a adus însă ideea zidirei unei biserici de nou, aşa că deja în luna februar o comisiune compusă din preot, curator şi judele comunal, merg la Fintuşel,(comună situată aproape de Şomcuta)ca să vadă zidul noii biserici sanţite anul trecut,ca să se informeze în faţa locului de spese şi intreprizatoriul care o a făcut. Urmare a fost că numita comisiune în aceaşi zi s-au dus la itreprinzătoriul Iosif Goldstein în Somcuta ca si acolo să se informeze de spese şi alte înprejurări referitoare la zidire,în urma carei vizite respectivul intreprinzătoriul a şi venit la Bozânta Mare pe zi de 12 martie cu un plan şi preliminar de spese, pe cand să tinut o sedinţă a senatului bisericesc estraordinară, în causa zidirei nouei biserice, fiind de faţie şi popor mult afară de senat. Calculând preotul ca avându biserica 18000 coroane capital de bani pentru zidire arătandu că ar fi şi alte isvoare de în care sar putea alipi la suma de zidire, insufleţire devine mare în popor pentru zidirea nouei biserici în cât Somcutean Mitru curatorele I care nu pre ave voie e silit şi el să subscrie la contractul cu intreprinzatoriul căzând de accord pentru suma de 28 mii coroane hotărandusă a să trimete protocolul acelei sedinţie,contractul, planul şi preliminariul speselor la Prea veneratul consistoriu diecesan pentru aprobare,de însemnat că Sandu Murăşian propretar din loc e şi el de faţă la sedinţie însă contrazice la tăte şi nu subscrie protocolul nici contractul.
La 21 martie să întorce contractul ne aprobat facândusă observare că să schimbăm intreprinzatoriul cu unul din Beius pe nume Onai care şi vine la Bozânta la începutul luni maiu pentru legarea contractului tot pentru 28 mii de coroane însă de totului în condiţiuni mai favorabile comunei.
Acum cand era să se aprobe contractul cu italianul Onai merge Sandu Murăsian propretar din loc la Orade şi înpedecă noului contract şi plan voind a cuprinde el zidirea bisericei, afirmand chiar minciuni despre comunitate ca nau cu ce zidi, scopul său era însa să acapareze el lucrul şi frumoasa sumă de 28 mii coroane, care lucru după convingerea tuturor oamenilor nu ar fi efeptuat nici în zăce ani.
Venind reflexiuni de la Episcop în causa zidirei, senatul bisericesc ţine o nouă sedintie în care să hotăreşte ca preotul,curatorul I să meargă la Orade ca să informeze pre episcop despre starea lucrurilor.In urma drumului la Orade în 28 iunie şi soseşte la Bozânta Mare contractul aprobat. De aci nu mai avem nici o teamă nici pedecă, tot atunci vine Onai pentru a căta loc de tegle care să donară de Tamas Ioan a Lichi pe Cioncaş loc pentru facerea teglelor.
La 12 iulie vin teglarii italieni, Riva Augustinus şi Valentino pentru facerea teglelor si 6 saptămani fac 180 de mii tegle şi le ard.
La 2 august vin Onai Petro si Disabati Primo masură locul bisericei, la 4 august să prind de sapatul fundamentului, iar la 19 august să ţâne sânţirea fundamentului prin Domnul protopop George Suta susţinut de preoţii Iosif Palachi, Alesandru Brancovean, Stefan Chereches şi preotul locului.
La 29 august să începe zidire de la faţa pămantului cu piatră tare de deal prin trei italieni Onai Petro, Disabati Primo şi Luigi Ariva.
La 15 septembrie să începe ziditul cu tegle şi mai vin trei italieni de la Gerauşa de unde lucrau.
La 21 octobrie noul zid e pus sub acoperiş.
La 4 novembrie italieni se duc din sat acasă.
Să lăsăm zidarii să pauseze dupa un lucru atât de obositor,să reprivimu cele bănesti, ne am prins de zidit cu un capital de 18 mii coroane din care erau depuneri la,,Chioreana” 5472 coroane,2556 coroane la biserica din Săsar, 8179 coroane la Orade, ear restul de 9821 coroane erau la oameni de pe sate alocaţi când ne am prins de zidit, şi s-au scos frumos încât numai o posiţie am fost siliţi a înprocesua, din pădurea de pe ecclesia preoţească au eşit 2400 de coroane, din contractile comunale de stat, din magazinul de bucate şi lemne de pe Braniştea bisericei, toate 24700 de coroane, această suma a eşit pana la 20 iunie 1910 cand era gata bisereca pentru a se preda, restul de 3000 de coroane ramasă ca şi canţie pană la 3 ani după predarea biserecei.
Etă că vorbim de anul 1910 în acest an luna aprilie de odată cu rândunelele sau întors italieni la lucru în număr de opt şi au lucrat lucru frumos şi bun de ţi era mai mare dragul să-i vezi, şi pe la iunie 20 predat gata mutându să dela noi la Homorodul de mijloc o parte şi alta la Cicărleu.
Dar noua ne era gândul să sânţim bisereca, să ne mutăm cu slujba în noul Sion şi ca să putem face acest lucru ne trebuia încă multe cele, ne trebuia altariul să-l pregătim din nou, ne trebuia iconostas şi alte multe, că ci din bisereca vechie de abia putem folosi două lustere şi câteva prapori altceva nimic. Adunatu-ne-am şi ne-am sfatuit pe când am putea serba cea mai măreaţă sărbătoare în mica noastră comună, şi ce ar mai fi mai de lipsă, un fruntar ca de trei metri înalt în loc de iconostas, am şi legat contract cu un mesar din Şomcuta Mare ca să ni-l facă şi nişte laviţe jur împrejur pentru suma de 440 de coroane care suma era să se repartizeze pe comună.
Dar etă că Providenta divină care au văzut dragostea oamenilor credincioşi pentru sânt lăcaşul Său şi voia bună cu care erau întrajutor lucratorilor cinstiţi italieni şi dorul ferbinte de a vedea cât de frumos Sionul Domnului, îndemnatu-iau pe cei mai buni creştini din sat prin o nouă dovadă de credinţia lor către Dumnezeu şi cele sfinte ale lui, să înceapă o puternică colectă benevolă pentru înzestrarea noului zid cu iconostas nou, er aceşti buni crestini încep cu Gaie Pavăl şi sotia Ana Catoca prin oferirea pe sama iconostasului una mie coroane, cu toti adunând suma de 3920 coroane.
Scriitorul acestor rânduri văzând că darul lui Dumnezeu este aşa mare încât şi iconostasul cel nou se poate face, sfătuindu-mă cu începătorii colectei scrisam în luna iunie către capăt firmei Benedek din Budapesta(pe care am cunoscut din frumosul iconostas pus în beserica renovată din Săsari), care la începutul luni iulie şi trimite pe agentul Hoill, pe zi de duminică,ear eu cu mare bucurie chem senatul la o şedintie estraordinarie unde respectivul agent ne-a arătat mai multe planuri de iconostas, însă ce să vezi, în şedintie curatorele Somcutean Mitru şi propretarul Alesandru Mureşian opun o resistenţie de fer facerei şi cumpărarei iconostasului nou, (şi aceasta fiind că nu ei au fost iniţiatorii, vădit glăsuita invidia din ei). Dar darul lui Dumnezeu şi aici a învins, că-ci după luptă de una ora şi o jumatate am eşit biruitor cu partida me din Gaieni între care Ana Catoca soţia lui Gaie Paval sa purtat foarte brav şi inteligent. Făcurăm dar targul cu noul iconostas pentru suma de 3900 coroane fără altar, la care mă angajai eu pentru suma de 500 coroane. Iconostasul a fost ridicat numai în septembre aceluiaş an.
Sfinţirea sa hotărat şi ţinut în 18 septembre 1910 (în al 18 an al păstoririi mele)fiind delegat Reverendisimul Domnu George Suta cu asistenţia de 14 preoti, asistand poporeni la 300 de suflete cu timp frumos dar răcoros.
La banchet au fost presenţi ca la 100 de suflete, sau radicat mai multe toaste spre bucuria tuturor.Seara la 8 ore a urmat petrecere cu dans pană dimineaţa, a treia zi sa ţinut în noua beserică o liturghie de multumire bunului Dumnezeu pentru darul sfânt vărsat întru noi la zidirea şi înzestrarea acestei frumoase beserici.
PE TINE TE LAUDAM PRE TINE BINE TE CUVANTAM TIE TI MULTUMIM DOAMNE SI NE RUGAM TIE DUMNEZEULUI NOASTRU

Acestea au fost cuvintele vrednicului de laudă preot Marinescu pe care le-a consemnat cu atâta însufletire la vremea respectivă. Am transcris exact cele consemnate pentru că nu aş fi reuşit să cuprind în cuvintele mele ostenelile, munca, dragostea pentru Dumnezeu şi biserica a oamenilor şi preotului care prin strădania lor au ridicat biserica în care ne rugăm astăzi. Dumnezeu să-i odihnescă în pace şi să-i răsplatească pentru strădania lor.
Anul 1911. În acest an s-a ridicat în faţa bisericii o restenire de piatră care a dăinuit până în anul 2004 când în locul ei s-a făcut una din marmură neagră.Restenirea a fost ridicată pe cheltuiala credinciosului Mureşan Dumitru de către meşterul pietrar Ludovic Oros din Baia Mare.
Anul 1914.În documentele parohiei părintele Marinescu consemnează faptul că în 2 august 1914 au fost chemaţi la oaste toţi bărbaţii care au făcut armată, până la vârsta de 42 de ani.
Dintre cei plecaţi pe front nu s-au mai întors:Mureşan Alexandru, Bălan Gheorghe, Bolchiş Găvrilă, Cristian Simion, Cristian Cornel, Gaie Dumitru, Gaie Grigore, Gaie Ioan, Gaie Alexandru, Gaie Ştefan, Hordău Ioan, Hordău Ilie, Miclăuş Ananie, Miclăuş Găvrilă, Mierluşe Irimie, Motica Ioan, Mihuţ Andrei, Mihuţ Ioan, Nicoară Victor, Nicoară Andrei, Tămaş Găvrilă, Tămaş Pante, Tămaş Simion, Tămaş Vasile, Tămaş Petre, Tămaş Ilie, Tămaş Andrei, Tămaş Teodor, Tămaş Teodor. Numele lor au fost încrustate pe restenirea din faţa bisericii spre veşnica amintire şi cinstire pentru jertfa lor.
În anul 1915 sunt cumpărate 4 clopote; la începutul războiului clopotul cel mare a fost ascuns de credincioşi în albia râului în apropierea cimitirului pentru a nu fi rechiziţionat, din păcate după încheierea razboiului nu a mai fost găsit.
În anul 1924 vrednicul de pomenire preot Aurel Marinescu trece la cele veşnice fiind îngropat în grădina parohiei, lângă vechea biserică în care a slujit 25 de ani.
În anul 1937 biserica a fost pictată în tempera de pictorul Iuliu Toth din Satu Mare,iar zugrăveala murală de zugravul Hitter din Baia Mare, costul întregii lucrări a fost de
75 000 lei.
În anul 1938 din contribuţia benevolă a credincioşilor s-a cumpărat un clopot de 550 Kg. de la firma Novotny din Timişoara în locul clopotului ascuns în râu.
Din anul 1939 păstoreşte preotul Ioan Hotea. Izbucneşte al doilea război mondial şi mulţi din tinerii satului vor fi duşi în război(1940). Şi-au dat viaţa pentru libertate următorii eroi:Gaie Aurel, Gaie Ilie, Gaie Pavel, Hordău Vasile, Horincar Indrei, Ilcaciu Toader, Mihuţ Gheorghe, Mihuţ Victor, Şomcutean Ilie, Tămaş Găvrilă, Tămaş Gheorghe, Tămaş Moisa, şi numele lor au fost încrustate pe crucea din curtea bisericii alături de cei morţi în primul război mondial. Pomenirea lor se face totdeauna la ,,Ziua eroilor” de Înălţarea Domnului.
În anul 1944 clopotul de 450 Kg, cumpărat în anul 1892 este rechiziţionat de Armata maghiară, este spart şi aruncat bucăţi din turn.
Între anii 1945-1952 în Parohia Bozânta Mare slujeşte preotul Emil Lăuran care se va muta în Parohia Tămaia. Anul 1948 aduce unificarea bisericească în Ardeal prin revenirea Bisericii Greco-Catolice la Biserica Ortodoxă; Parohia Bozânta Mare s-a încorporat în Episcopia Ortodoxă Română de la Oradea, Protopopiatul Baia Mare, devenind filie la Parohia Buşag dar având preot separat.
In anul 1952 este numit preot Alexandru Dorobanţu care slujeste doar două luni.
În primăvara anului 1953 este numit preot Lupan Adrian paroh în Valea Chioarului şi protopop de Şomcuta Mare. În timpul părintelui Lupan s-au afectuat numeroase lucrări de întreţinere la biserică. În anul 1953 s-au făcut reparaţii în interior şi exterior efectuate de meşterii (fraţii) Ivasiuc din Ferneziu. Credincioasa Eufrosina Pop cumpără în anul 1958 un clopot în greutate de384kg. Clopotul a costat 12.000 lei şi a fost făcut la firma Răşcanu din Bucureşti.
În anul 1960 din contribuţia benevolă a credincioşilor s-au confecţionat în biserică bănci(laviţe) din lemn de stejar, meşter a fost tâmplarul Traian din Sârbii Fărcaşei împreună cu Ardelean Vasile. În anul 1962 s-a construit în jurul bisericii un gard din beton cu fier forjat, meşterii au fost Matra Cornel şi Banta Gheorghe, costul lucrării fiind 9000 lei. În anul 1966 prin jertfa credincioşilor este introdus în biserică curentul electric (instalaţie de 120 de becuri).
Între anii 1968-1970 a păstorit în Parohia Bozânta Mare preotul Mociran Gavril venind din Parohia Mara.
Între anii 1970-1974 slujeşte în parohia noastră preotul Savu Alexandru din Chelinţa. În timpul păstoririi sale în anul 1971 se construieşte casa parohială actuală şi gardul de fier din faţa casei.Preotul Savu plecă în anul 1974 în Parohia Ulmeni (Maramureş).

Reclame

6 gânduri despre „Istoricul Parohiei Bozânta Mare”

  1. Ilie a spus:

    Minunată istoria bisericii satului nostru, sint unele lucruri pe care le stiam dar pe altele, cum ar fi valorile lucrărilor, le aflu de abia acum. Şi in trecut ca si acuma e exemplară mobilizarea bozîntanilor pentru un scop comun. Cu toate ca intotdeauna au existat si opinii diferite, scopul final a fost realizat. Cred sincer ca dacă s-ar incepe de la zero o constructie similara in zilele noastre nu ar fi gata intr-un timp asa de scurt. Multumim parintelui Ioan Pop pentru articol si asteptam cu nerăbdare relatarea istoriei bisericii pină in zilele noastre

  2. Anton Ionescu a spus:

    Ilie, e nemaipomenit sa vrei si sa reusesti sa poti prezenta colegilor si prietenilor documente si marturii despre locul unde te-ai nascut si unde ai trait putin timp. Ca baiat nascut si crescut la oras recunosc ca multe denumiri si exponate nu le cunosc si nici nu am auzit de ele dar trebue sa facem tot posibilul sa le vedem.

  3. Ilie a spus:

    Multumesc Anton, daca vei avea drum prin Maramures ori pe unde vei trece merita sa privesti si sa asculti cu atentie, nu iti va parea rau.

  4. Ilie a spus:

    Un comentariu bine documentat al consateanului nostru Vasile Ghise:

    Toata stima parinte pentru materialul redactat cu privire la istoricul parohiei Bozinta Mare.
    Cu permisiunea dv-s in continuare doresc sa vin cu un mic comentariu cu privire la acest subiect.
    Datele pe care le prezint au fost obtinute de la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Maramures.
    Sursele de investigare:
    – fond dosar nr.192 si 132:
    -ziare si reviste;
    – Dictionarul istoric al localitatilor din Transilvania.
    (editura academiei R.S.R.vol.I)
    (autor: Coriolan Suciu)
    De retinut este faptul ca documentatia gasita in arhiva este redactata in mare parte in limba maghiara ,avind in vedere faptul ca dupa a doua jumatate a sec.XI si inceputul sec.XII,Transilvania a fost cucerita si ocupata de imperiul maghiar.
    Nu avem date certe cu privire la data atestarii localitatii noastre,dar asa cum rezulta din documentele gasite,satul Bozinta Mare este mentionat la anul 1383 sub denumirea de “BOZYTHA” si apartinea de raionul Somcuta Mare,regiunea Maramures.
    Pe parcursul anilor localitatea noastra a fost mentionata sub diferite denumiri astfel :
    -la anul1405 se numea “BOZINCHA”
    – anul 1424………..”BOZONTHA”
    – anul 1800……….. ” O’ BOZONTA ”
    – anul 1839…………” O’LAH BOZONTA”
    -anul 1913………….” NAGHY BOZINTA’
    Cu privire la aceste denumiri a localitatii noastre se poate trage concluzia ca locuitorii acestui sat au fost in intregime de origine romaneasca,data fiind si denumirea localitatii de O’lah Bozonta la anul 1839,(cuvintul “O’Lah”tradus din limba maghiara inseamna “Roman”).
    In gazeta “Transilvania”de la 1898 nr.9-10 gasim un articol redactat de Inocentiu Micu-Klein care relateaza ca in anul 1773 satul Bozinta Mare se afla sub protopopiatul localitatii Coas iar preot paroh era Constantinu care slujea la 34 familii de romani.
    Intre anii 1884-1926 se gasesc diferite note de corespondenta,cum ar fi :
    – donatii in favoarea parohiei din localitate;
    – pomeniri;
    – litere fundationale liturgice;
    Toate acestea se faceau in moneda existenta cit si in paminturi.
    La data de 15 august 1884 este intocmita o evidenta a familiilor si membrilor acestora de catre preotul Vasiliu, astfel ca la acea data in satul Bozinta existau 95 de familii ,iar cele mai frecvente nume erau: ( Ardelean;Brebanu;Gaje; Ghise;Matre; Horincariu;Kristianu;Hordo;Lauranu;Mihutiu;Somcuteanu;Merlusiu;Tamasiu;Muresanu;Popu;Szabo;Steriu;Mikleus.)
    Intre anii 1885-1940 apar diferite corespondente,referate si tabele privind :
    – numiri si transferari de preoti;
    – salarizarea preotilor;
    -lecticalul repartizat pe credinciosi(adica prestarea de zile munca pentru biserica si paminturi)
    – alegerea senatorilor bisericesti;
    In 8 decembrie 1889 se alege un “senatu bisericesc”format din 16 persoane care trebuiau ca sa fi fost nascute in satul Bozinta si care aveau domiciliul in aceasta localitate.Totodata acestia aveau obligatia de a se prezenta la toate adunarile senatoriale ,pentru care au semnat cei care au stiut carte ,iar cei care nu au stiut sa pus in fata [ X ].
    Urmare acestor alegeri ,din senatul bisericesc au facut parte : Muresanu Sandoru;Gaia Gavrilu;Popu Irimie;Mihutiu Gavrilu a Mosii;Tamasiu Alecsa;Somcuteanu Ioanu;Miclausiu Stefanu;Ghise Ioanu;Hordo Ioanu;Muresanu Vasiliu a Nichitii;Muresanu Pante;Steriu Flore;Tamasiu Vasalica a lui Toaderu;Tamasiu Vasalica a lui Grigore si Tamasiu Grigore a Grighii.
    De retinut este faptul ca tot in anul 1889 sa hotarit si inceput la constructia casei parohiale .Dupa schita facuta casa era prevazuta cu trei chilii(camere);doua culine ;hol;bucatarie;una camara si tarnatiu(terasa).
    A fost stabilit si intocmit un tabel privind contributia celor 29 de familii cu numar de membri care vor participa la constructia casei.
    Cele mai proeminente nume care au participat la constructia casei parohiale specifica documentul ca au fost:Brebanu;Somcuteanu;Ghisiu;Merlusiu;Tamasiu;Gaie;Hordo;Nicoara;Popu;Cristianu si Chira.
    Mai tirziu aceasta casa a fost demolata iar pe locul acesteia a fost construita o noua casa parohiala mai moderna,cea care se gaseste si in prezent.
    La data de 12 iulie 1892 este redactata o scrisoare atestat prin care se vorbeste despre fundatia bisericii din sat.Investit pentru organizarea acestei lucrari a fost numit preotul Budo Nicolae asa cum se arata in document “Noi subscriem ca poporeni din Bozinta Mare ,dam acest atestatu om domn preotu Budo Nicolae”
    De retinut este faptul ca tot pe vremea preotului Budo Nicolae ,respectiv la anul 1889 se gaseste un document ca fiind o dare de seama a preotului privind statutul parohiei greco-catolice.
    ” Din acest document rezulta ca la acea data existau 428 suflete,nascuti 21 din care 19 legitimi iar 2 nelegitimi;morti 17;ramasi la sfirsitul anului432 suflete.S-au marturisit(spovedit )341 abili;91 neabili(nu au virsta).146 suflete sunt nemarturisiti de la pastile din anul trecut;comportarea morala a poporului a fost buna; s-au marturisit pentru prima data 3 fetiori si 5 fete; de la inchisoare sa intors o persoana”
    La 28 ianuarie 1893 gasim o copie atestat inregistrata sub nr.701/28.01.1893 din care rezulta ca un numar de 15 locuitori din satul Bozinta Mare au trecut de la cultul greco-catolic la confesiunea orientala(ortodoxie)urmatorii:Gavriliu Tamas;Alexiu;Alexiu Horincariu;Floare Gaje;Vasiliu Mihutiu;Andreiu Gaje;Andreiu Brebanu;Ioanu Brebanu;Grigoriu Tamasiu;teodosia;Teodosia Gorganu;Rozalia Popp;Eufrasina Popp;Anuca Lucaciu si Agapia Ciocan.
    Acestia au avut locatia ,casa de rugaciune (biserica) intre famila actuala Canje Gheorghe si fosta familie Vepric de pe actuala strada a cimitirului ,oficierea slujbelor se facea de catre un preot care venea din localitatea Ardusat.
    Intr-un document datat la 05.01.1900 in timpul preotului Aurelian Marinescu aflam ca episcopul greco catolic de Oradea Michailu Pavelu stabileste preotului Marinescu un salar de 200 coroane ,iar statul ii atribuie acestuia un subsidiu (subventie )de 411 coroane.
    Nu o sa fac referiri la perioada in care sa construit actuala biserica intrucit acest subiect a fost tratat de catre parintele Ioan Pop,dar de retinut este faptul ca la data de 6 mai 1915 gasim un document din care rezulta ca senatul bisericesc aflat la o adunare hotaraste achizitionarea si cumpararea a unui numar de patru clopote ,repectiv un clopot in greutate de 550 Kg;unul de 425 Kg;altul de 30 Kg;si ultimul de 20 Kg.
    Asa dupa cum rezulta din documentele istorice tratate in compendiul ‘Istoria Romaniei”editia III a -1974 rezulta ca Romania dupa prinul razboi mondial in care si-au jertfit viata si consateni dea-i nostri,tara era secatuita si saraca,mai ales ca se prefigura cel dea-l doillea razboi mondial,aspecte care au afectat in mod grav si comunitatea din satul Bozinta Mare.
    Fata de aceasta situatie notarul D.Ratiu din cadrul notariatului cercual Tautii Magheraus trimite o circulara la 31 iulie 1940 catre preotul unit cu Roma din satul Bozinta Mare Ioan Hote prin care decide “ca datorita situatiei grele prin care trece tara si taxele enorme pe care unii preoti le pretind ,serviciile religioase pentru botez;cununie si inmormintare vor fi oficiate gratuit pentru cei lipsiti de mijloace si taxe mici pentru ceilalti credinciosi”
    In cele doua razboaie mondiale si-au jertfit viata pentru apararea gliei stramosesti si un numar de 40 eroi din satul nostru,motiv pentru care in cinstea acestora dupa razboi s-a ridicat un monument situat in fata bisericii.
    Acesti martiri sunt sarbatoriti si comemorati in fiecare an la sarbatoarea “INALTAREA DOMNULUI” (ziua eroilor) prin slujbe religioase de pomenire ,jerbe de flori si cintece patriotice ale elevilor scolari din localitate.
    Datorita vechimii sale monumentul a fost demolat in anul 2004 ,fiind ridicat altul nou confectionat din piatra marmura neagra,sfintit la data de 25.07.2004.
    Monumentul a fost confectionat de catre Hordau Ioan ,administrator la firma s.c.Stonemar s.r.l. din Baia Mare cu fonduri proprii. Pe monument sunt trecuti eroii martiri ai satului nostru dupa cum urmeaza:
    -slt.Muresan Alexandru;
    soldati:
    -Balan Gheorghe;
    -Bolchis Gavrile;
    -Cristian Simion;
    -Cristian Cornel;
    -Gaie Dumitru;
    -Gaie Grigore;
    -Gaie Ioan;
    -Gaie Alexandru;
    -Gaie Stefan;
    -Hordau Ioan;
    -Matra Ilie;
    -Miclaus Ananie;
    -Miclaus Gavrila;
    -Mierluse Ananie;
    -Motica Ioan;
    -Mihut Andrei;
    -Mihut Ioan;
    -Nicoara Andrei;
    -Nicoara Victor;
    -Tamas Gavrila;
    -Tamas Pantea;
    -Tamas Simion;
    -Tamas Vasile;
    -Tamas Petre;
    -Tamas Ilie;
    -Tamas Andrei;
    -Tamas Teodor a.T.
    -Tamas Teodor a.M.
    -Gaie Aurel;
    -Gaie Ilie;
    -Gaie Pavel;
    -Hordau Vasile;
    -Horincar Indrei;
    -Ilcaciu Teodor;
    -Mihut Gheorghe;
    -Mihut Victor;
    -Somcutean Ilie;
    -Tamas Gavrila;
    -Tamas Gheorghe;
    -Tamas Moisa;

    “EI AU CAZUT CU FATA LA DUSMAN
    DAR NU SUNT MORTI,
    CACI INIMA LOR BATE
    DE DINCOLO DE MOARTE
    SI DE ANI
    DE-A PURURI PENTRU NOI
    SI LIBERTATE”

    Cu multa stima si consideratie

    Lt.col.(r) Vasile Ghise
    licentiat in stiinte juridice

    Toata stima parinte pentru materialul redactat cu privire la istoricul parohiei Bozinta Mare.
    Cu permisiunea dv-s in continuare doresc sa vin cu un mic comentariu cu privire la acest subiect.
    Datele pe care le prezint au fost obtinute de la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Maramures.
    Sursele de investigare:
    – fond dosar nr.192 si 132:
    -ziare si reviste;
    – Dictionarul istoric al localitatilor din Transilvania.
    (editura academiei R.S.R.vol.I)
    (autor: Coriolan Suciu)
    De retinut este faptul ca documentatia gasita in arhiva este redactata in mare parte in limba maghiara ,avind in vedere faptul ca dupa a doua jumatate a sec.XI si inceputul sec.XII,Transilvania a fost cucerita si ocupata de imperiul maghiar.
    Nu avem date certe cu privire la data atestarii localitatii noastre,dar asa cum rezulta din documentele gasite,satul Bozinta Mare este mentionat la anul 1383 sub denumirea de „BOZYTHA” si apartinea de raionul Somcuta Mare,regiunea Maramures.
    Pe parcursul anilor localitatea noastra a fost mentionata sub diferite denumiri astfel :
    -la anul1405 se numea „BOZINCHA”
    – anul 1424………..”BOZONTHA”
    – anul 1800……….. ” O’ BOZONTA ”
    – anul 1839…………” O’LAH BOZONTA”
    -anul 1913………….” NAGHY BOZINTA’
    Cu privire la aceste denumiri a localitatii noastre se poate trage concluzia ca locuitorii acestui sat au fost in intregime de origine romaneasca,data fiind si denumirea localitatii de O’lah Bozonta la anul 1839,(cuvintul „O’Lah”tradus din limba maghiara inseamna „Roman”).
    In gazeta „Transilvania”de la 1898 nr.9-10 gasim un articol redactat de Inocentiu Micu-Klein care relateaza ca in anul 1773 satul Bozinta Mare se afla sub protopopiatul localitatii Coas iar preot paroh era Constantinu care slujea la 34 familii de romani.
    Intre anii 1884-1926 se gasesc diferite note de corespondenta,cum ar fi :
    – donatii in favoarea parohiei din localitate;
    – pomeniri;
    – litere fundationale liturgice;
    Toate acestea se faceau in moneda existenta cit si in paminturi.
    La data de 15 august 1884 este intocmita o evidenta a familiilor si membrilor acestora de catre preotul Vasiliu, astfel ca la acea data in satul Bozinta existau 95 de familii ,iar cele mai frecvente nume erau: ( Ardelean;Brebanu;Gaje; Ghise;Matre; Horincariu;Kristianu;Hordo;Lauranu;Mihutiu;Somcuteanu;Merlusiu;Tamasiu;Muresanu;Popu;Szabo;Steriu;Mikleus.)
    Intre anii 1885-1940 apar diferite corespondente,referate si tabele privind :
    – numiri si transferari de preoti;
    – salarizarea preotilor;
    -lecticalul repartizat pe credinciosi(adica prestarea de zile munca pentru biserica si paminturi)
    – alegerea senatorilor bisericesti;
    In 8 decembrie 1889 se alege un „senatu bisericesc”format din 16 persoane care trebuiau ca sa fi fost nascute in satul Bozinta si care aveau domiciliul in aceasta localitate.Totodata acestia aveau obligatia de a se prezenta la toate adunarile senatoriale ,pentru care au semnat cei care au stiut carte ,iar cei care nu au stiut sa pus in fata [ X ].
    Urmare acestor alegeri ,din senatul bisericesc au facut parte : Muresanu Sandoru;Gaia Gavrilu;Popu Irimie;Mihutiu Gavrilu a Mosii;Tamasiu Alecsa;Somcuteanu Ioanu;Miclausiu Stefanu;Ghise Ioanu;Hordo Ioanu;Muresanu Vasiliu a Nichitii;Muresanu Pante;Steriu Flore;Tamasiu Vasalica a lui Toaderu;Tamasiu Vasalica a lui Grigore si Tamasiu Grigore a Grighii.
    De retinut este faptul ca tot in anul 1889 sa hotarit si inceput la constructia casei parohiale .Dupa schita facuta casa era prevazuta cu trei chilii(camere);doua culine ;hol;bucatarie;una camara si tarnatiu(terasa).
    A fost stabilit si intocmit un tabel privind contributia celor 29 de familii cu numar de membri care vor participa la constructia casei.
    Cele mai proeminente nume care au participat la constructia casei parohiale specifica documentul ca au fost:Brebanu;Somcuteanu;Ghisiu;Merlusiu;Tamasiu;Gaie;Hordo;Nicoara;Popu;Cristianu si Chira.
    Mai tirziu aceasta casa a fost demolata iar pe locul acesteia a fost construita o noua casa parohiala mai moderna,cea care se gaseste si in prezent.
    La data de 12 iulie 1892 este redactata o scrisoare atestat prin care se vorbeste despre fundatia bisericii din sat.Investit pentru organizarea acestei lucrari a fost numit preotul Budo Nicolae asa cum se arata in document „Noi subscriem ca poporeni din Bozinta Mare ,dam acest atestatu om domn preotu Budo Nicolae”
    De retinut este faptul ca tot pe vremea preotului Budo Nicolae ,respectiv la anul 1889 se gaseste un document ca fiind o dare de seama a preotului privind statutul parohiei greco-catolice.
    ” Din acest document rezulta ca la acea data existau 428 suflete,nascuti 21 din care 19 legitimi iar 2 nelegitimi;morti 17;ramasi la sfirsitul anului432 suflete.S-au marturisit(spovedit )341 abili;91 neabili(nu au virsta).146 suflete sunt nemarturisiti de la pastile din anul trecut;comportarea morala a poporului a fost buna; s-au marturisit pentru prima data 3 fetiori si 5 fete; de la inchisoare sa intors o persoana”
    La 28 ianuarie 1893 gasim o copie atestat inregistrata sub nr.701/28.01.1893 din care rezulta ca un numar de 15 locuitori din satul Bozinta Mare au trecut de la cultul greco-catolic la confesiunea orientala(ortodoxie)urmatorii:Gavriliu Tamas;Alexiu;Alexiu Horincariu;Floare Gaje;Vasiliu Mihutiu;Andreiu Gaje;Andreiu Brebanu;Ioanu Brebanu;Grigoriu Tamasiu;teodosia;Teodosia Gorganu;Rozalia Popp;Eufrasina Popp;Anuca Lucaciu si Agapia Ciocan.
    Acestia au avut locatia ,casa de rugaciune (biserica) intre famila actuala Canje Gheorghe si fosta familie Vepric de pe actuala strada a cimitirului ,oficierea slujbelor se facea de catre un preot care venea din localitatea Ardusat.
    Intr-un document datat la 05.01.1900 in timpul preotului Aurelian Marinescu aflam ca episcopul greco catolic de Oradea Michailu Pavelu stabileste preotului Marinescu un salar de 200 coroane ,iar statul ii atribuie acestuia un subsidiu (subventie )de 411 coroane.
    Nu o sa fac referiri la perioada in care sa construit actuala biserica intrucit acest subiect a fost tratat de catre parintele Ioan Pop,dar de retinut este faptul ca la data de 6 mai 1915 gasim un document din care rezulta ca senatul bisericesc aflat la o adunare hotaraste achizitionarea si cumpararea a unui numar de patru clopote ,repectiv un clopot in greutate de 550 Kg;unul de 425 Kg;altul de 30 Kg;si ultimul de 20 Kg.
    Asa dupa cum rezulta din documentele istorice tratate in compendiul ‘Istoria Romaniei”editia III a -1974 rezulta ca Romania dupa prinul razboi mondial in care si-au jertfit viata si consateni dea-i nostri,tara era secatuita si saraca,mai ales ca se prefigura cel dea-l doillea razboi mondial,aspecte care au afectat in mod grav si comunitatea din satul Bozinta Mare.
    Fata de aceasta situatie notarul D.Ratiu din cadrul notariatului cercual Tautii Magheraus trimite o circulara la 31 iulie 1940 catre preotul unit cu Roma din satul Bozinta Mare Ioan Hote prin care decide „ca datorita situatiei grele prin care trece tara si taxele enorme pe care unii preoti le pretind ,serviciile religioase pentru botez;cununie si inmormintare vor fi oficiate gratuit pentru cei lipsiti de mijloace si taxe mici pentru ceilalti credinciosi”
    In cele doua razboaie mondiale si-au jertfit viata pentru apararea gliei stramosesti si un numar de 40 eroi din satul nostru,motiv pentru care in cinstea acestora dupa razboi s-a ridicat un monument situat in fata bisericii.
    Acesti martiri sunt sarbatoriti si comemorati in fiecare an la sarbatoarea „INALTAREA DOMNULUI” (ziua eroilor) prin slujbe religioase de pomenire ,jerbe de flori si cintece patriotice ale elevilor scolari din localitate.
    Datorita vechimii sale monumentul a fost demolat in anul 2004 ,fiind ridicat altul nou confectionat din piatra marmura neagra,sfintit la data de 25.07.2004.
    Monumentul a fost confectionat de catre Hordau Ioan ,administrator la firma s.c.Stonemar s.r.l. din Baia Mare cu fonduri proprii. Pe monument sunt trecuti eroii martiri ai satului nostru dupa cum urmeaza:
    -slt.Muresan Alexandru;
    soldati:
    -Balan Gheorghe;
    -Bolchis Gavrile;
    -Cristian Simion;
    -Cristian Cornel;
    -Gaie Dumitru;
    -Gaie Grigore;
    -Gaie Ioan;
    -Gaie Alexandru;
    -Gaie Stefan;
    -Hordau Ioan;
    -Matra Ilie;
    -Miclaus Ananie;
    -Miclaus Gavrila;
    -Mierluse Ananie;
    -Motica Ioan;
    -Mihut Andrei;
    -Mihut Ioan;
    -Nicoara Andrei;
    -Nicoara Victor;
    -Tamas Gavrila;
    -Tamas Pantea;
    -Tamas Simion;
    -Tamas Vasile;
    -Tamas Petre;
    -Tamas Ilie;
    -Tamas Andrei;
    -Tamas Teodor a.T.
    -Tamas Teodor a.M.
    -Gaie Aurel;
    -Gaie Ilie;
    -Gaie Pavel;
    -Hordau Vasile;
    -Horincar Indrei;
    -Ilcaciu Teodor;
    -Mihut Gheorghe;
    -Mihut Victor;
    -Somcutean Ilie;
    -Tamas Gavrila;
    -Tamas Gheorghe;
    -Tamas Moisa;

    „EI AU CAZUT CU FATA LA DUSMAN
    DAR NU SUNT MORTI,
    CACI INIMA LOR BATE
    DE DINCOLO DE MOARTE
    SI DE ANI
    DE-A PURURI PENTRU NOI
    SI LIBERTATE”

    Cu multa stima si consideratie

    Lt.col.(r) Vasile Ghise
    licentiat in stiinte juridice
    ghisevasile@yahoo.com
    Ghise Vasile
    1

  5. Câmpean Viorel a spus:

    Doamne ajută! Vă felicit pentru ideea de a posta acest istoric. Am o observaţie. Preotul care apare în listă se numeşte MOISE SORA NOAC şi nu SAVA. Şi el a repausat la Bozânta Mare. A fost înmormântat în vechiul cimitir, care probabil nu mai există. A fost o personalitate marcantă a epocii sale, corespondent şi colaborator al lui George Bariţiu, traducător din clasicii latini, el însuşi autor de poezii, etc. Vă pot ajuta cu numeroase informaţii despre el şi despre alţi slujitori ai Sfântului Altar din Bozânta Mare. Cu preţuire pentru munca dvs., Viorel Câmpean

    • Ilie a spus:

      Va multumim pentru postare si pentru corectura adusa, domnule Câmpean. Daca aveti si alte informatii pe care le-am putea adauga spre mai buna cunoastere a satului nostru v-am fi recunoscatori sa ne ajutati. Toata stima,
      Ilie Matra

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s