Ne scriu fiii satului

O minunata scrisoare primita de la Andrei Cristian, stabilit de multi ani in Sibiu. O scurta biografie a vecinului Andrei vom publica in curind. Iata ce spune:

Dragă vecine (Ilie)

Nimic fără Dumnezeu (Nihil sine Deo)

Nici un lucru nu e greu când începi cu Dumnezeu.

Sunt Andrei Cristian (Indrei a lui ’Mitru lui Indrei a lui Simionul Curteanului, Indrei a lui Catiţa).
Dumnezeu să binecuvânteze ţara noastră (România) – satul Bozânta Mare şi pe bozântani.
Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească pe toţi moşii, strămoşii, bunicii, părinţii, fraţii, surorile, nepoţii, fii şi fiicele acestui sat şi pe cei vii să-i aibă în paza cea cerească.
Sunt mândru şi bucuros să adresez câteva cuvinte consătenilor mei cu ocazia acestor fericite evenimente.
Vorba lui Ion Creangă, când mă gândesc la satul meu natal şi la pitorescul lui, sat aşezat în depresiunea Baia Mare, aproape de confluenţa râului Lăpuş şi Someş, cu interferenţe cultural-folclorice ale Ţării Lăpuşului, Văii Chioarului şi Ţara Codrului, de unde şi influenţe pozitive, precum portul, danţurile, cântece (hori), limbaj şi altele.
Cu multă nostalgie şi mare bucurie mulţumesc bunului Dumnezeu pentru că a binevoit să mă nasc şi să văd lumina zilei în acest loc binecuvântat.
Te felicit vecine Ilie pe tine şi preotul paroh Pop pentru efortul depus (muncă, dăruire, iniţiativă), în concluzie pentru această minunată realizare.
Sunt maramureşan şi bozântan, toată viaţa pe unde am umblat şi am trăit am spus cu mândrie şi respect acest lucru iar prin tot ce am făcut şi cum m-am purtat am demonstrat asta.
Dumnezeu m-a ajutat, prin tot ce am făcut şi felul în care am trăit, să nu fac de ruşine Maramureşul, satul în care m-am născut, unde am văzut lumina zilei şi am trăit cei 7 ani de acasă.
Cu dragoste şi nostalgie îmi aduc aminte de copilăria mea, de colegii de generaţie, prietenii şi cu mult respect şi preţuire pentru bunici, părinţi, unchi, mătuşi, surori şi fraţi, verişori care au fost alături de mine, m-au învăţat ce este bine şi ce este rău, m-au îndrumat pe drumul greu al vieţii.
Cu drag îmi amintesc de învăţătorii mei, învăţător Derşidan şi învăţătoarea Maria Turbuţ.
Pios omagiu aduc preoţilor Lupan, Mociran şi urări de bine şi sănătate preotului Trifu Vasile şi le mulţumesc pentru harul şi dăruirea lor, munca asiduă în educaţia moral-religioasă a locuitorilor acestui sat.
Mulţumiri şi aprecieri vrednicilor fii ai satului – Matra Ilie pentru această minunată realizare, familiei învăţătorului Tămaş Simion şi Anica, educatoarea Anica Cristian (a lui Patriţ) pentru dăruire, răbdare, profesionalism în educarea multor generaţii de copii.
Sunt mândru de Maramureş – ţară de descălecători (Dragoş, Bogdan) de satul în care m-am născut. Port în suflet demnitatea de român – cinstit, drept, omenos, cu frica de Dumnezeu, calităţi tipice locuitorilor acestor meleaguri.
Bunul Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească pe toţi ctitorii şi pe toţi bozântanii care au contribuit la ridicarea acestui sfânt lăcaş (biserica). Să-i binecuvânteze pe cei care au contribuit la menţinerea ei în bună stare, de folos la întărirea credinţei în Dumnezeu, păstrarea obiceiurilor (datinilor), ritualurilor lăsate de înaintaşii noştri.
Celor care vor citi aceste rânduri le doresc sănătate, mult bine, noroc, prosperitate, să vă ajute bunul Dumnezeu să vă creşteţi copiii în credinţă, dreptate, demnitate pentru a da ţării „buni români şi buni creştini”.
Tinerilor le recomand cu multă căldură să nu uite că sunt români, să înveţe carte spre binele lor şi al acestei ţări.
DECI TINERE ÎNVAŢĂ:
Învaţă de la apă să nu dai înapoi,
Învaţă de la flăcări ce avem de ars din noi,
Învaţă de la umbră voinţă să-ţi urmezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi,
Învaţă să prinzi viaţă ca bobul grâului,
Învaţă de la soare cum trebui s-apui,
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci,
Cum trebuie prin viaţă de mângâios să treci,
Învaţă de la toate că toate sunt surori,
Să treci frumos prin viaţă cum poţi frumos să mori,
Învaţă de la vreme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat,
Învaţă de la aştrii să străluceşti oricând,
Învaţă de la fulger să fii de iute-n gând,
Învaţă de la greier, când singur eşti să cânţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,
Învaţă de la vultur când umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
Să nu renunţi, chiar dacă totul e trecător.
Învaţă de la fluturi că visul spre lumină,
Chiar de te arde focul , şi arderea-i sublimă,
Învaţă trup şi suflet că nu este comoară,
Mai scumpă şi iubită decât această ţară.
Încearcă deci copile prin lumea care treci,
Să înveţi din tot ce piere, cum să trăieşti pe veci.
(P.S. versurile nu-mi aparţin.)

Să nu uităm dragii mei zicala noastră plină de adevăr: „Că eşti mare nu-i nimică, omenia te rădică”!
Te salut dragă Ilie şi încă odată felicitări, doresc sănătate şi mult bine la toţi, să ne ajute Dumnezeu să ne vedem la HRAM sănătoşi.

Lăudăm pe Iisus!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s